Ador dimineţile

tumblr_moc1fz11kI1snsr4ro1_400

… acelea cu gust de biscuiţi cu vanilie şi aromă de cafea…

E un timp magic, în care simţi că o poţi lua de la capăt, oricare ar fi viaţa ta. Fiecare dimineaţă e ca o pagină albă pe care poţi concepe cum vrei tu povestea despre tine. Azi poţi fi altfel. Nu contează că ieri ai adormit trist, azi o poţi lua de la capăt. Şi poţi decide cum vrei să fii. Pentru mine, gustul cel mai pregnant al dimineţii este acela de început…

Dimineaţa mea perfectă trebuie să aibă iz de citadin, de vacarm, de agitaţie în afara mea şi de linişte înăuntrul meu. Trebuie să fie cu soare şi cu gânduri bune. Cu multă lumină şi cu pofta lui “a face”… Trebuie să fie devreme, pentru a-mi putea asculta liniştită gândurile, înainte ca oraşul s-o ia la goană. Iar când el se va dezmetici, eu voi fi deja cu un pas înainte.

Dimineaţa îţi selectezi visele pentru ziua în curs, iar noaptea ar trebui să te găsească afundându-te în aşternuturi cu zâmbetul pe buze pentru că ai reuşit să mai faci un pas înspre acel „ceva”, diferit pentru fiecare dintre noi, dar care ne dă impulsul de a merge înainte.

Îmi place să scriu dimineaţa, pentru că şi cuvintele sunt mai odihnite. Se aştern cuminţi pe hârtie şi mă ascultă ca nişte copii. Însă de cele mai multe ori, dimineaţa mă găseşte pierzându-mă printre oameni, pe străzi aglomerate de paşii lor grăbiţi şi de gândurile lor. Camuflată în spatele unor ochelari de soare, refac trasee cunoscute mie, dar care niciodată nu arată la fel, pentru că întotdeauna alte şi alte siluete fac alţi paşi înspre cu totul alte lucruri.

De cele mai multe ori nici măcar nu privim în jur sau o facem fără să vedem prea multe, preocupaţi de inutilităţile vieţii de zi cu zi. Cum ar fi să putem pune pe pauză pentru ca totul să se oprească în loc pentru o clipă? Oare ce am vedea în jur? Oare câţi dintre cei din jur ştiu să se bucure de viaţă?… Oare câţi ştiu să trăiască?…

Era o asemenea dimineaţă, în care paşii mă purtau grăbiţi şi timpul părea să nu-mi mai ajungă, când mi-a venit în minte acel gând. Era multă lumină, aşa cum îmi place mie, dar şi vânt. Un vânt răcoros, aducător de schimbări. Mi-am dat seama că alerg într-una înspre „marea” fericire. Că o caut, inconştient, în priviri şi în oameni. Şi că pierd bucuriile mici, dar la fel de profunde, cu care viaţa ne răsfaţă pe fiecare dintre noi, atunci când ştim să le recunoaştem.

Şi am început să caut, în momentul acela, toate lucrurile simple, care au darul de a-mi face orice zi mai frumoasă. Care îmi aşază un cer senin deasupra capului şi un zâmbet în privire. De la o cafea cu lapte aromată, savurată într-o cafenea cochetă, la un „ce mai faci?”, venit de la un prieten drag, de la o carte bună, citită pe nerăsuflate, într-o după-amiază cu furtună, la o melodie făcută, parcă, special pentru a-ţi face sufletul să vibreze… Sau un apus de soare. Sau o dimineaţă perfectă.

M-am hotărât să mă bucur de toate lucrurile astea simple mai des, nu doar să trec pe lângă ele. Să le caut şi să le trăiesc. Să-mi inventez bucurii şi să mă bucur de ele ca un copil, să nu mai las niciun moment să treacă la întâmplare…

În dimineaţa aceea am decis să încep prin a-mi face o bucurie. Am zărit cafeneaua de după colţ, plină ochi la acea oră. Cei mai mulţi sorbeau grăbiţi din cafeaua aburindă şi frunzăreau ziarele. Pe mine nu ştirile mă interesau în acel moment. Mi-am spus că orice treabă aş fi avut de rezolvat mai putea suporta puţină amânare. Preţ de o bucurie…

Am intrat şi am zăbovit minute bune în faţa vitrinei pline de bunătăţi. Mi-am amintit, zâmbind, că aveam cartea preferată în geantă. Am ieşit pe terasă şi m-am aşezat la una dintre mese. Lângă mine, doi bărbaţi îmbrăcaţi în costum mi-au aruncat o privire lungă, intrigaţi, probabil, de zâmbetul meu…

… Dimineaţa aceea, perfectă, a avut gust de clătite cu mere şi caramel… Şi ceva din farmecul versurilor lui Neruda…

… Tu ce bucurie ţi-ai făcut astăzi?…

4 thoughts on “Ador dimineţile

  1. popa costin says:

    eu sunt de parere ca dimineata e cea mai importanta parte din zi
    daca te trezesti aiurea, toata ziua o dai peste cap, dar daca ai o dimineata perfecta parca altfel petreci si restul zilei
    ce crezi??

  2. Eu nu-s asa!:) says:

    Nu stiu altii cum sunt, dar mie imi plac diminetile lungi si tarzii, care se intind pana dupa-amiaza:)
    Pacat ca nu le savurez mai des..:(

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>