Mărturisiri

IMG_3017

M-am plimbat prin locuri străine crezând cu neluată în seamă îndoială că astfel o să mă regăsesc, am umblat fără țintă sau m-am lăsat ghidată de cele mai sofisticate hărți care să mă conducă înspre mine, am ars poduri care mă legau de maluri pe care mi le doream părăsite.

Au fost clipe în care m-am simțit străină de mine și pierdută de lume și tot atâtea clipe în care am simțit că îi înțeleg până la identificare pe toți oamenii care mi-au trecut vreodată pragul cuvintelor, care mi le-au spus, mai în șoaptă sau mai cu voce tare pe ale lor, cu care am vorbit despre ale mele.

Am alungat mii de gânduri nefolositoare și am încercat să inventez altele noi, care să-mi poată da înțelepciunea și chibzuința la care năzuiesc și pentru care anii mei nu sunt încă pregătiți. Mi-am achiziționat, nestatornică, fel de fel de visuri, alandala, uitând de cele care m-ar împlini cu adevărat. Am iubit certitudinile, pierzând cu totul din vedere faptul că splendoarea vieții vine tocmai din natura ei imprevizibilă.

Am găsit întotdeauna de cuviință că autenticitatea mi se potrivește mai bine decât orice măști pe care m-ar forța vreodată societatea să le port, că prefer să fiu Eu, decât să mă aliniez modei, oricât de extravagantă ar fi ea.

Cred că se poartă, sezonul ăsta și întotdeauna, caracterul frumos și că există oameni atât de speciali, încât nu poți decât să te minunezi de frumusețea care ți-a fost îngăduit să o străbați, cunoscându-i. Pe unii am avut șansa să-i întâlnesc. Pe alții aștept cu modestie să mi-i scoată viața în cale…

Și mai presus de orice, am crezut cu întrega ființă și ani de-a rândul că îți poți căuta fericirea în exterior, atâta vreme cât o denumești și știi după ce formă să te uiți atunci când o cauți pe rafturile lumii. M-am înșelat crezând că e nevoie să mișc vreun deget pentru a mă întinde după ea și știu că am greșit căutând-o oriunde altundeva decât în interior…

Știu azi că cel mai autentic gen de fericire e adăpostită în mine, în noi toți, atunci când îi dăm voie să se întâmple. Pentru a-i face loc, e nevoie doar de o minte liniștită și de un suflet împăcat.

Mai știu că nu avem nevoie în mod esențial nici de lucruri, nici de alte persoane, nici de artificii de care ne convingem singuri că ne sunt indispensabile, pentru a ne fi bine.

Contează doar unde ne uităm atunci când suntem în căutarea fericirii. Indiferent încotro ar vrea să ne alerge privirea, răspunsul nu e niciodată acolo, pentru că nu o vom găsi la marginile unei priviri.

Dacă vrem totuși să începem de undeva, trebuie să o căutăm într-un altfel de loc. Înăuntrul nostru…

 

 

 

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>