“Tu ce mai faci?!…”

image

Ne găsim uneori atât de concentraţi asupra propriei stări de bine, încât n-avem ochi să vedem că, chiar lângă noi, cineva moare de foame. Sau, mult mai grav, de singurătate sau de tristeţe…

Îi întrebăm mecanic pe ceilalţi cum le mai merge, dar nu mai avem răbdarea necesară să aşteptăm răspunsul. Sau să îl ascultăm, atunci când ne este oferit. Poate în loc să ne interesăm ce fac, ar fi mai nimerit să-i întrebăm „e linişte în interiorul tău?” Pentru că sunt printre noi oameni în care e dezordine şi o nelinişte deghizată perfect. În ultima vreme, din ce în ce mai mulţi…

Suntem atât de preocupaţi de noi înşine, încât uităm că trăim printre oameni cu tristeţile şi nereuşitele lor. Cu lipsurile, uneori de nedepăşit. Cu grijile copleşitoare. Cu eşecurile pe care le târăsc după ei… Pe care le ascund mai inspirat sau mai puţin inspirat, cu mai mult sau mai puţin talent. Oameni ale căror poveri de neimaginat am reuşi, poate, să le uşurăm uneori cu o vorbă bună, dacă am încerca…

Singurătatea nu se simte doar în mijlocul unei camere pustii, în care tot ce se aude sunt gândurile, ci şi taman în mijlocul lumii, fiind înconjurat de mii de chipuri şi de tot atâţia paşi grăbiţi. Însă prea puţini dintre noi îşi fac timp să îi remarce pe cei pentru care orice zi are cam aceleaşi tonuri de gri, indiferent cât soare e afară. Uneori sunt chiar prietenii noştri…

La fel e şi cu tristeţea ce decurge inevitabil de aici. Contrar a ceea ce fusesem învăţată să cred, am înţeles că acest sentiment nu are legătură doar cu lipsurile materiale, ci mai ales cu golurile ce s-au statornicit pe nesimţite în suflete. Că nu întotdeauna prea puţinul poate duce la suferinţă, ci şi a avea un prea mult căruia nu ştii să îi faci faţă sau a nu şti ce să faci cu viaţa ta.

Am înţeles că poate, la fel de grav ca nereuşita sau eşecul în realizarea unui obiectiv e şi lipsa completă a acestuia, că trăitul vieţii din inerţie, de azi pe mâine, fără scopuri clare şi fără realizări notabile, e modul sigur de a resimţi inutilitate. Iar de aici şi până la a considera că viaţa e neinteresantă şi că eforturile sunt zadarnice nu e decât un pas.

Mi se pare că toate acestea sunt rezultatul „firesc” al lumii în care trăim – o lume nefirească de multe ori, cu tuşe groase de superficialitate, în care devenim tot mai străini de noi înşine. O lume atât de plină de provocări dar prea adesea goală de conţinut, o lume care, dacă nu suntem atenţi, îşi poate întoarce toate beneficiile emancipării împotriva noastră, a tuturor, alienându-ne încet-încet.

E lumea în care am uitat să privim soarele şi oamenii în ochi, în care am uitat să râdem şi în care nu mai ştim să ne bucurăm de lucrurile cele mai simple. O lume în care vorbim, deşi nu reuşim să comunicăm. O lume în care nu ştim să exprimăm ceea ce ne dorim de la cei din jurul nostru şi în care devenim nefericiţi atunci când aceştia răspund contrar aşteptărilor noastre. Care, pe măsură ce timpul trece, devin tot mai nerealiste. E lumea în care până şi trăirile se uniformizează, în care nu mai înţelegem cine suntem. Încercând să ne adaptăm la ea, pentru a fi mai competitivi, devenim pe nesimţite inadaptaţii perfecţi.

N-ar strica să fim mai receptivi la tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru şi, dacă putem, să dăm mâna de ajutor în care unii au încetat să creadă. Să ne trezim din inerţie şi să nu devenim străini de ceilalţi, dar nici de noi înşine. Profitând de toate evoluţiile erei actuale, să nu uităm să iubim şi firescul din noi şi din viaţă. Să arătăm mai adesea că ne pasă prin fapte, nu prin vorbe ce sună bine. Să le arătăm celor care nu le mai văd, toate motivele pentru care merită să lupte, să spere sau să zâmbească. Să aşezăm speranţă acolo unde s-a aşternut neîncrederea.

Să facem acea schimbare mică. În economia universului e chiar insignifiantă. În economia unei vieţi, însă, ea poate face diferenţa…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>