Thinking big

image

Suntem săraci. Prea săraci să ne permitem să nu știm ce vrem de la viață, iar viața prea scurtă ca să ne permită luxul de a ezita. Pe termen lung, ne costă prea mult să nu știm ce ne împlinește sau la ce ne dorim să renunțăm.

Ne complacem de multe ori în relații, ipostaze și conjuncturi care ne dezavantajează profund sau care pur și simplu ne țin pe loc, acceptând să trăim într-un prezent continuu, în care se repetă, invariabil, același scenariu. Când de fapt, ar trebui să creștem.

Oscilăm între decizii mărunte în luarea cărora ne concentrăm întreaga energie, în timp ce amânăm la nesfârșit hotărârile esențiale, cu adevărat importante, de parcă tot timpul din lume ne-ar aparține. Exact ca atunci când pleci într-o călătorie și amâni să-ți faci bagajul până în ultima clipă, cu riscul de a pierde avionul. Așa procedăm și noi. Doar că, deși și viața e tot o călătorie, numărul de bilete nu e nelimitat.

Alteori, deși știm că unele lucruri depind doar de noi, îi lăsăm pe alții să ia hotărârile în locul nostru, fugind de responsabilitate și asistând, pasiv, la conturarea unor consecințe pentru care nu ne simțim răspunzători pentru că nu ne-am implicat de la bun început.

Vrem totul aici și acum, dar ne împiedicăm de noi înșine încă înainte de a ne apuca de treabă. Nu înțelegem în ruptul capului de ce nu ajungem mai repede la destinație, uitând un mic detaliu: nu ajungi nicăieri atunci când pornești în mai multe direcții diferite.

Ne exasperează lipsa acută de timp și îl negociem la sânge când simțim că cineva e prea generos cu timpul nostru, însă acceptăm cu seninătate alteori să îl pierdem cu lucruri care ne conferă orice în afară de împlinire. După ce ne promitem că e ultima oară când ni se întâmplă asta, procedăm în mod identic de fiecare dată.

Poate că n-ar fi o idee rea ca, din când în când, indiferent de anotimp, să facem curățenie “de primăvară”, atât în minte, cât și în listele de priorități. Să renunțăm la oamenii care nu ne întrețin competiția cu noi înșine. La cei care nu dorm niciodată, de teamă să nu viseze… Să renunțăm la toate contextele în care consimțim, împietriți, să stăm pe loc. Să desființăm toate tiparele mentale care ne îndreptățesc să credem că e mai degrabă greu. Să lăsăm undeva în urmă versiunile mici și modeste ale noastre.

Dacă admitem că orice e posibil dacă îți dorești cu adevărat, de ce nu ne-am purta ca atare? Iar dacă putem fi geniali, ce ne-ar putea împiedica cu adevărat să fim geniali?

Ne “avem” exact așa cum ne construim, iar viețile noastre cu tot ceea ce conțin ele în momentul actual sunt oglindirea perfectă a modului în care gândim. De ce să nu gândim, atunci, într-un mod grandios?

Putem fi orice altceva decât modești și banali. Dar pentru asta e nevoie de un pic mai mult decât de o mână de visuri. E nevoie nu doar să așteptăm miracolele, ci să le provocăm. Adică să acționăm în direcția lor. Altfel, e ca și cum am visa la premiul cel mare omițând un mic detaliu, acela de a participa la competiție…

Sunt atâția care trăiesc cu convingerea că nu au cum să facă mare lucru din viața lor și cărora le iese de minune. La fel cum sunt mulți care demonstrează cu fiecare ocazie că se poate.

Unii gândesc în moduri care limitează. Alții sfidează limitele. Unii se complac în aceleași situații. Alții creează tocmai situațiile de care au nevoie. Unii renunță înainte de a începe. Alții renunță abia când au realizat ce și-au propus. Unii reușesc. Alții vor căuta explicațiile pentru care nu au reușit…

Cred că, în viață, totul depinde de noi… Important e să începem prin a crede. Și să nu ne mulțumim cu nimic mai puțin decât ceea ce ne dorim, ceea ce ne definește și ceea ce ne face fericiți. Iar când vom începe să gândim într-un mod cu adevărat grandios vom primi toate dovezile din lume că posibilul nu e o simplă atitudine, ci o realitate în care ne putem alege să trăim…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>