Cum iubim

image“Te iubesc pentru că nu știu altă cale…” Pablo Neruda

Ne propunem, în mod naiv, să fim mai buni în anumite perioade ale vieții sau ale anului, când respirăm generozitate și suntem gata să o împărtășim tuturor celor din jur. Ne sărbătorim iubirea la o dată fixă și nu uităm să o decorăm, neapărat, în roșu…

Cum arată, de fapt, iubirea? Și care e cea reală, nu cea comodă, confortabilă sau care dă atât de bine în ochii celorlalți?

Cred că iubirea adevărată e cea trăită la adăpostul a două suflete, nu în fața publicului. Pentru că atunci când vorbești în exces despre cât de frumoasă e iubirea pe care o trăiești, s-ar putea să fii foarte departe de ce înseamnă ea cu adevărat, și nici măcar să nu realizezi… Dacă trebuie să justifici iubirea sau dacă o poți măsura, de fapt nu iubești deloc.

Iubirea se simte, nu se strigă în gura mare și nu se demonstrează cu tot dinadinsul. Dacă e autentică, nu are nevoie de promovare. Își e suficientă sieși. Și îi e destul să dea strălucire unor ochi limpezi, să locuiască priviri calde și suflete frumoase. Ea știe, în cel mai unic mod cu putință, să transforme viețile în zâmbete.

Iubirea nu se teme de timp. Dacă e cea adevărată, asemeni unui vin vechi, timpul nu face decât să-i sporească aromele și liniștile.

Iubirea nu suferă de frig și nu se topește de cât de multă căldură poate să emane în jur. Dar moare rapid de indiferență și de nepăsare…

O iubire nu se uită niciodată cu o altă iubire. Poate se îndepărtează, dar nu se uită. Iubirea nu se caută, ci se întâmplă. Exact când te aștepți mai puțin. Asta o face atât de fascinantă.

Mi-e greu să cred că ar putea fi ținută în frâu. Iubirii nu-i poți da ordine. Se instalează, capricioasă, unde are poftă și face ce vrea dintr-un suflet. Uneori îi dă aripi. Alteori lasă în urmă dezordine. Însă nu e niciodată plictisitoare, pentru că știe să fie atât de vie…

Iubirea luminează cele mai frumoase locuri din noi… Iubești pentru că te vezi în privirea celuilalt mai puternic și mai bun decât ai crezut vreodată că știi să fii. Iar din privirea aceea îndrăgostită n-ai cum să cazi în gol…

Cred că mai presus de toate iubirea ar trebui să însemne libertate. Pentru că nu deținem persoana pe care o iubim, chiar dacă avem sufletul ei în palmă. Iar pentru a iubi trebuie mai întâi de toate să învățăm să fim liberi…

Și da, iubirea pentru celălalt ar trebui să înceapă în primul rând cu noi înșine, pentru că putem iubi doar atât cât ne știm iubi. Și toată iubirea pe care o îndreptăm spre cineva se întoarce, până la urmă, înspre noi.

Și mai presus de toate, iubirea nu pune condiții. Nu iubim pentru că suntem, la rândul nostru, iubiți. Iubim pentru că așa simțim să facem. Pur și simplu.

Pentru că nu știm sau nu vrem să învățăm altă cale…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>