Tu.

image

Despre tine am inventat atâtea întrebări încât nu-mi mai ajunge timpul să caut răspunsuri la întrebările despre mine.

Mai întâi te-am întâlnit de mii de ori pe pământuri sau pe ceruri dedesubtul cărora am decis să-mi așez zâmbetele.

Apoi ți-am intuit gânduri și am descifrat priviri întrebătoare pe drumuri pe care le știu atât de bine pentru că le-am străbătut și eu.

Mi-ai venit în minte în atât de multe clipe, încât am înțeles, cu uimire, că locuiești mai mult acolo decât pe drumurile pe care le bați, străin, neștiind ce cauți de fapt.

Am văzut dincolo de ce ai fi vrut să pari sau de ce n-ai fi vrut să arăți niciodată. Între timp, urmele pașilor tăi mi-au devenit străine. Pentru că am decis că am mai multă nevoie de mine decât de tine.

Când am încetat să te mai caut, ai început tu, stângaci, să pornești în căutarea ta. Nu ți-e foarte clar ce vrei, pentru că încă n-ai aflat cine ești. Și nu e, oare, de o imposibilă pustietate să ai totul, dar să nu reușească să te mulțumească nimic? Să încerci să te câștigi pe tine însuți în atâtea și atâtea priviri și îmbrățișări și să te rătăcești tot mai mult, cu fiecare dintre ele?…

Cândva m-aș fi aventurat să-ți culeg de pe buze și din suflet, una câte una, întrebările și neliniștile și să le împrăștii în patru zări, doar pentru ca mai apoi să încerc să te aduc mai aproape de tine. De-acum va trebui să te găsești singur. Nu te mai aștepta să te ajut să-ți răspunzi la întrebările despre cine ești.

Anunță-mă, însă, dacă vei dezlega misterul, dacă întâmplător sau nu, vei da, în sfârșit, peste tine. Când vei înțelege de ce simți neîncetat nevoia să tot dai buzna în suflete, după care, speriat de ceea ce ai putea începe să simți, ieși cu mult zgomot, în grabă, trântind ușa în urma ta.

Poate ți-e mai la îndemână așa pentru că nu găsești potrivit să trăiești decât sub un cer liber. La fel de liber cum îți place să crezi că ești. Nu faci decât să te amăgești singur, făcându-ți nefericirea și mai puțin suportabilă.

Nu știi altfel. Pentru că în acele nopți reci și tăcute, când te învăluie și întunericul și frigul și când te cuprinde o stranie senzație de singurătate, îți vei alege iar, fără a sta mult pe gânduri, un alt suflet în care să locuiești temporar pentru a avea unde să-ți încălzești mâinile și neliniștile.

Faci asta doar pentru a putea, mai apoi, să trântești încă o ușă în urma ta…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>