Tăceri…

image

Ascultă tot ce nu ţi-am spus încă… Pentru că şi tăcerile spun întotdeauna o poveste. Una chiar mai reală decât multe cuvinte în spatele cărora încercăm, prea des şi prea inutil, să ne ascundem.

Nu ai nevoie de vreun dicţionar special, e nevoie doar de suflet. Am multe feluri de tăceri, de linişte, de soare sau de vreme rea, unele mai înalte, altele potrivite. Ascultă-le. Îţi vor povesti mai multe despre mine decât un milion de cuvinte.

Dacă nu reuşeşti să-mi descifrezi tăcerile, ascultă liniştile pe care le întrerup uneori cu cuvintele pe care le aşez între noi. Uneori, când te simt prea departe, pe un meridian străin, dau drumul liniştilor să alunece înspre tine. Dacă în loc să poposească la tine şi să te determine să le descoperi, o iau la goană înspre cu totul alte zări, îmi dau seama că nu doar cuvintele au darul de a ne despărţi sau de a ne apropia… Alteori sunt tăioase şi nărăvaşe, încât mi-e greu să le ţin în frâu, rup gardurile gândurilor şi năvălesc înspre tine, ca nişte cai sălbăticiţi, îndrăznind, inconştiente, să-ţi ceară socoteală.

Dacă cuvintele mele sunt cele pe care vrei să le cunoşti, apropie-te pentru a mă putea auzi mai bine. Dar nu te limita la asta. Ascultă-mă. Am multe cuvinte, plutesc peste tot în lumea mea, însă majoritatea sunt la mine. Pe cele preferate le port cu mine peste tot, până la ultima literă şi până la cel mai nebănuit sens. Nu am loc pentru toate, însă pe cele la care ţin cu fiecare respiraţie a mea, le înghesui prin toate cotloanele genţii, chiar dacă mai renunţ, pentru ele, la unele din micile simboluri ale cochetăriei feminine. Îmi sunt de infinit mai mult folos cuvintele, decât fardurile… Uneori mă trezesc că sunt împrăştiate peste tot, pentru că atunci când e dezordine în gândurile mele e dezordine şi printre cuvinte…

Iubesc cuvintele la fel de mult ca şi tăcerile, pentru că e fascinant modul în care pot creiona iubiri şi lumi… Tu nu-mi cunoşti toate cuvintele, însă le ştii pe cele mai importante. Le-ai auzit cel puţin o dată, rostite mai timid sau mai apăsat. Printre altele reuşeşti să citeşti, în zilele în care vorbim aceeaşi limbă. La tăceri te mai poticneşti uneori, deşi sunt zile în care e singurul mod în care ştim să comunicăm… Fără cuvinte. Doar din priviri. Pentru că uneori simţi pulsul gândurilor mele cu mult înainte ca eu să le potrivesc, inspirat, în vorbe. Pentru că aşa îmi place cel mai mult să-ţi vorbesc despre mine: prin tăceri…

Cea mai frumoasă poveste despre tine e fără cuvinte, fără semne de punctuaţie şi fără sunete. Dacă vrei să-mi auzi vocea, ascultă-mi cuvintele. Dacă vrei să ajungi mai repede la sufletul meu, ascultă-mi tăcerile…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>