Promisiunile toamnei…

tumblr_mt2p6ggBT91s3gzq4o1_500

Mi-a promis că mă va aştepta până când, în goana mea, o voi prinde din urmă. M-a întârziat vara, cu a ei toropeală de gesturi şi de păreri…

Mi-a spus că, dacă-i fac loc lângă mine, va poposi o vreme pentru a face împreună liste de împliniri pe care mi le doresc şi pe care să le inventariez apoi, în vreme ce le voi înşira, ca pe nişte mărgele, pe şiragul pe care să-l port pentru a nu uita ce-mi doresc şi încotro vreau să mă îndrept.

Mă învaţă în fiecare zi cu soare, despre care am vanitatea să cred că mi-e destinată doar mie, că lumea e mult mai frumoasă atunci când e la fel de cald şi de bine în ea ca în îmbrăţişarea cuiva drag, şi, cu fiecare ploaie rece prelinsă dintr-un cer mohorât, că până şi soarele mai are dreptul să-şi tragă sufletul şi că vremea frumoasă trebuie să fie, în primul rând, în interior.

Îmi arată cum, atunci când nu e aici şi când se plictiseşte, colorează frunze într-un alt colţ de lume, de aproape sau de altundeva, de aiurea. Îmi povesteşte că atunci când aici e vară, de acolo de unde e, are obiceiul de a trage cu ochiul şi de a o respira, preţ de câteva momente. Pentru că până şi toamna are vara ei…

Are răbdarea să-mi explice cum începuturile se pot dovedi, de fapt, cele mai potrivite continuări, sub o altă formă şi cum noul ne poate ajuta să creştem, prin simpla schimbare a perspectivei. În timp ce o ascult, îmi vin în minte toate lucrurile pe care mi le doresc de la ea. Sau de la mine… Mă gândesc ce timp ideal pentru bilanţuri şi pentru planuri e toamna. Totodată, e un anotimp plin de energii creatoare şi de promisiuni, unele concrete, altele abia şoptite. Îmi doresc de la toamna mea să mă ducă mult mai departe decât mi-am propus şi un pic mai aproape de mine.

… Cei care mă cunosc foarte bine ştiu deja că pentru mine începutul toamnei e sinonim cu un început de drum. Unul la care am visat de mult. Pe care l-am aşteptat îndelung. Şi după care am tânjit. Se anunţă un drum lung şi nu neapărat lipsit de obstacole. E o provocare pe care am adus-o în viaţa mea pentru că mi-am dorit un mai mult pentru care abia acum mi-am făcut curaj…

Uneori facem lucrurile din complezenţă, alteori dintr-un imperativ impus de societate, din lipsa opţiunilor, din neîncredere, din necunoaştere. Le facem fără să ne gândim prea mult dacă ni le dorim cu toată fiinţa, dacă ele rezonează cu cine suntem noi cu adevărat. Însă cred că ne aşezăm pe traiectoria înspre o potenţială reuşită, atunci când le facem pentru că asta e ceea ce simţim, când intuiţia ne ghidează în alegerile noastre esenţiale, de viaţă.

Am încredere că toamna îşi va ţine toate promisiunile pe care mi le-a făcut. Prima şi cea mai importantă e însăşi venirea ei, cu noul, cu răcoarea şi cu un elan pe care reuşeşte de fiecare dată să mi-l transmită, cu poftă de ciocolată caldă, de viaţă şi de fapte, de întâmplări şi de adevăruri.

De-acum, viaţa poate să înceapă!

2 thoughts on “Promisiunile toamnei…

Leave a Reply to anca Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>