Vreau…

1

Vreau să învăţ să mă minunez de tot ceea ce mă înconjoară, să transform întrebările în răspunsuri şi să visez că imposibilul e, de fapt, posibil…

Vreau să am curajul să plâng când lumea mi se face ţăndări la picioare, să escaladez cel mai înalt munte din mine, să alerg după visuri în care mă încăpăţânez să cred, să încerc să schimb lumea. Şi să nu sufăr dacă nu-mi iese din prima…

Vreau să cad şi să mă ridic pentru că doar aşa voi învăţa… despre mine şi despre lume. Iar a doua oară când mă voi dezechilibra, voi şti exact ce am de făcut.

Vreau să mă iau la trântă cu mine, cu zâmbetul pe buze, şi să nu cedez până când cea mai bună dintre noi va învinge.

Vreau să râd de toate slăbiciunile mele, iar apoi să le îmbrăţişez şi să le explic că va trebui fie să se mute de la mine, fie să depună un efort pentru a deveni calităţi.

Vreau să câştig minute bune de înţelepciune şi să descopăr că lecţiile învăţate la timpul potrivit sunt cele mai valoroase…

Vreau să mă entuziasmez de fiecare pas care mă aduce mai aproape de mine şi să caut alte şi alte poteci neumblate. Şi să-mi fac din intuiţie busolă…

Vreau să îndrăznesc chiar şi atunci când am inima cât un purece şi când genunchii îmi tremură gata s-o ia la goană… Vreau să o iau la goană numai atunci când bucuria va fi atât de mare încât nu va mai încăpea în pieptul meu şi alergând, aş crede că o pot “suporta” mai bine.

Vreau să iubesc toate lucrurile care m-au făcut să fiu aşa cum sunt şi să simt aşa cum simt…

Vreau să calc în picioare îndoieli şi nelinişti şi să străbat noi şi noi drumuri atâta vreme cât ele urcă…

Vreau să reinventez bucuria de a trăi, iar gândurilor mele să le dau formă de zâmbete…

Vreau să sper. Azi. Mâine. Întotdeauna.

Vreau să mă joc cu liniştea şi să o alerg până se va prăbuşi la pământ şi se va sparge în zeci de sunete. Iar atunci când în lume e prea mult vacarm, vreau să-mi trag sufletul la adăpostul tăcerilor…

Vreau să mă emoţionez la gândul că pentru o singură persoană aş putea însemna totul…

Vreau să simt vântul jucându-se prin părul meu în zile scăldate de lumină.

Vreau să bat la porţi ferecate numai pentru a le readuce la viaţă. Vreau să tresar de emoţie când ochii mei vor recompune imaginea care se ascunde dincolo de ele.

Vreau să caut în privirea fiecărui om acel ceva special, pe care mai apoi să i-l oglindesc în ochii mei…

Vreau ca lumea mea să se încăpăţâneze să creadă în miracole…

Vreau ca începuturile să devină cele mai frumoase poveşti despre viaţă pe care le voi avea de povestit vreodată…

Vreau ca soarele să nu apună niciodată în mine…